Noua, celor ramasi..

   Oare unde se duc lacrimile varsate pentru cel drag, plecat inspre alte zari? Unde se duce dorul, dupa ce ti-a sfasiat inima si ce se intampla cu buzele tale, impietrite ,ce tac intr-un strigat ce zguduie povarnisuri de amintiri?  
      Dar el, cel pe care il plangi, unde s-a dus? Unde e cel iubit, cand nu mai e ? Sa fie oare in amintirile lasate in dar...? Sau in fiinta ta ce-l cheama inapoi...? E oare in haina uitata ,pe care acum o strangi atat de tare la pieptul tau?
      Unde e omul care te iubeste, dar care a trebuit sa plece intr-o lume a carei taina nu o vor afla vreodata decat cei care trec pragul mortii?
       Ochii ii sunt pecetluiti pentru totdeauna , insa tu ii vezi si acum de un albastru tainic de frumos. In jurul tau toti plang, se tanguiesc ca l-au pierdut si striga-n urma lui. Si tu taci. Taci,pentru ca nu stii, totusi ,unde e cel care a putut sa semene atat de multa iubire in sufletul tau. Taci, pentru ca stii sigur ca nu e mort. Dar unde e, exact, nu stii. Stii doar ca cel al carui trup va fi  ingropat nu e al lui . Stii asta ,pentru ca , de ar fi fost al lui , te-ai fi agatat de el ca de ultima ramasita a lui . Dar trupul pe care il privesti nu pare decat cochilia  goala a unui melc , nicidecum cel pe care il iubesti. Parca intreaga ta fiinta cauta vocea lui si sclipirea din ochi atunci cand iti vorbea fara sa iti spuna niciun cuvant. Le cauti si le strigi parca cu disperare , pentru ca stii ca sunt cel mai de pret dar pe care ti l-a lasat.
      Nu, nu il mai cauta. Te rog...
 E acolo unde se duce bobul de grau semanat in pamantul reavan,  cand planta noua, de un verde crud, isi va fi scaldat cununa-n  Soare.

Ce inseamna sa iubesti?

Una dintre cele mai dureroase intrebari pentru mine a fost " Ce e iubirea?". Era dureroasa pentru ca ,pe atunci, nu imi puteam imagina ca raspunsul nu e in ceea ce am trait, ci in ceea ce inca nu stiam ca exista pe lume. Nu stiam ca ,pentru a iubi, pentru a iubi cu adevarat, sincer si dezinteresat, trebuie sa fac putina curatenie in ungherele propriului meu suflet, trebuie sa curat macar putin din tina si solzii de mandrie si egoism ce imi acopera si acum privirea. Si , l-am intalnit pe parintele Teofil....
   "Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti." (Parintele Teofil Paraian)
    A fost primul om care nu a vazut in mine ,ci dincolo de mine.

Cum sa ne purtam cu cei din jurul nostru?

      Am gasit un citat ce m-ar putea scoate din multe incurcaturi. Il impart cu bucurie cu voi, sperand ca sa pot darui, curand, de acolo de unde nu am.
      Spune asa Sfantul Vasile cel Mare:
"-Să saluţi cu plăcere, să răspunzi cu seninătate, să fii binevoitor cu toţi, amabil, să nu începi să te lauzi pe tine însuţi, să nu îi obligi nici pe ceilalţi să vorbească despre tine, să nu accepţi cuvintele necuviincioase şi, pe cât se poate, să-ţi ascunzi superioritatea, iar cu privire la păcate să te învinuieşti singur pe tine însuţi şi să nu aştepţi să te dea ceilalţi în vileag. Să nu fii grosolan în mustrări, să nu mustri imediat şi cu pornire pătimaşă, să nu-l osândeşti pe celălalt pentru ceva puţin important ca şi cum tu ai fi drept. Pe cât se străduiesc ceilalţi să fie proslăviţi, pe atât să depui eforturi să nu fii proslăvit de oameni ."
     

Blandete, de la sfantul Teofan Zavoratul

       "Blândețea transformă orice învinuire neîntemeiată în arvună a fericirii viitoare. Fiți blânzi! Și de la Domnul cereți întotdeauna acest dar. Cu el nu veți simți nici o durere. Veți primi totul ca pe ceva îmbucurător și prielnic. Aici puterea lui Dumnezeu constă în mersul pașnic pe calea acestei vieți, care aproape întotdeauna este strâmbă. Pe oricine vine sau pe oricine întâlnim trebuie să-l primim ca pe trimisul lui Dumnezeu. Prima întrebare ți-o vei pune înlăuntru: ce voiește Domnul să fac cu sau pentru această persoană? Pe toți să-i primiți ca pe chipul lui Dumnezeu, cu cinste, și să vă doriți să le faceți bine. Dacă începeți să-i faceți pe plac lui Dumnezeu, trebuie, în primul rând, pe toți să-i primiți în liniște și să-i răbdați cu blândețe, iar în al doilea rând, să știți să vă purtați și să lucrați."  

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, EdituraEgumenița, )

Lunea casatoriei (1 ) -povestea mea,povestea noastra

   Tot de la Irina e si " Lunea casatoriei". M-au bucurat mult postarile ei si mi-au adus lumina in negura parerilor preconcepute cu privire la ceea ce inseamna sau poate insemna o casnicie .
   Asadar scriu aceste randuri din iubire pentru sotul meu,dar si din dragoste pentru tot ceea ce inseamna pentru mine Taina casatoriei. Si poate,cine stie, candva, o fata cum eram eu candva ,va avea nevoie de ele.
 
    Fac parte din fetele carora li s-a spus mereu ca barbatii sunt niste fiinte total opuse "noua" - niste brute. Niste...niste....niste! Si lista poate continua asa,la nesfarsit, indrugand verzi si uscate.
     Pe de alta parte, vedeam in jurul meu fete si femei care isi bazau intreaga existenta pe existenta unui barbat, de iubirea caruia depindea intreaga lor viata.
Adolescenta fiind, oscilam si eu mereu intre cele doua, nestiind din tabara cui fac parte.
    A inceput apoi frumoasa perioada a studentiei si anii rodnici petrecuti langa parintele meu drag, parintele Ciprian Negreanu. Ne invata parintele despre jertfelnicie, despre rabdare, despre rugaciune si viata traita intru Hristos, prin tot ceea ce insemna el si tot ceea ce il inconjura. Ne invata mai mult parca prin studentii si oamenii ce il cautau mereu, sau poate mai mult prin cuvintele si privirea calda si senina. Ne invata despre Dragoste, prin tot ceea ce insemna viata in bisericuta mica din campusul studentesc .
       Desi eram colegi la facultate, niciodata nu imi imaginasem ca baiatul tacut si blond, cu ochii verzi, baiatul acela stangaci ce tocmai venise de pe mealeaguri atat de straine mie , imi va deveni vreodata, cel mai aproape aproape al meu. Si totusi azi, dupa multe batalii castigate sau pierdute, impartim o soarta amandoi. Impartim bucatica de paine si bucatica de durere, impartim binecuvantarile si lacrimile.
     E asa de frumos sa stii ca te-ai inselat ! Sa stii ca nu e adevarat ca trebuie ca lumea sa fie impartita in doua, "noi " si "ei", si sa stii ca nici intreaga ta fericire nu sta in mana unui singur om !
    Acum avem impreuna trei fetite minunate, zglobii si gurese , curajoase si vesele . E greu uneori. Dar e atat de frumos ...
     
   

Cuvantul anului 2015

      Citesc de cativa ani,cu mult drag, "Dulce casa". Si multe bucurii si ganduri bune mi- a semanat in suflet Irina.
     Una dintre frumoasele provocari lansate de ea e alegerea unui cuvant care sa ne ghideze si sa ne ajute in anul ce va urma. Ce-i drept,e mult mai usor cand vezi scris, negru pe alb :).
    Asadar, iata cuvantul meu:
                                                        Echilibru
      In aceasta lupta grea pentru mine (totdeauna am avut un stil de lucru haotic, de la a nu face nimic pana la a munci "pe branci" ) stiu ca nu voi fi singura. Il voi avea aproape pe Dumnezeul nostru,care e Dumnezeul Iubirii statornice si de pace datatoare.
      Voi ce batalie ati ales sa purtati in anul ce tocmai a inceput?
        

Inceput de an, inceput de blog :)

 Iata ca au trecut cativa ani deja de cand ma tot gandesc sa incep sa  scriu un mic jurnal. E foarte util pentru persoanele dezorganizate ,ca si mine.
Asadar, de acum incolo, voi imparti, cu voi toti,  franturi de ganduri si  pasi ce ma apropie,tot mai mult,pe zi ce trece,de ceea ce vreau sa devin : o gabudeanca harnicuta :)